Femeile din lumea satului îi prăznuiesc ziua, fiind convinse că altfel vor atrage mînia Babei, care va întoarce frigul iernii. În această zi se fierbe bostan alb şi se dă de pomană de sufletul Dochiei. De ziua Dochiei este bine să torci şi în multe sate se fac clăci de tors.Se spune că în timp ce urca spre munte cu oile, Baba a tot tors pînă într-o zi cînd a găsit un bănuţ, pe care l-a legat de firul ieşit din caier. Aşa i-a tors Dochia firul lui Mărţişor, iar de atunci este obiceiul ca părinţii să le lege copiilor, de 1 martie, o monedă de aur ori argint la gît sau la mînă. Bănuţul trebuie să fie agăţat de un şnur făcut din două fire răsucite, unul alb, altul roşu. Obiceiul s-a păstrat peste veacuri şi a trecut de la copii şi la oamenii în toată firea, care în fiecare an, în prima zi a primăverii, îşi dăruiesc mărţişoare. Se spune că mărţişoarele trebuie purtate pînă în Ziua Mucenicilor (9 martie), cînd se scot şi se leagă de ramura unui pom tînăr, ori pînă ce apare primul pom înflorit, printre florile căruia se va strecura şi şnurul în alb şi roşu.Dochia şi Mărţişorul dau şi primele semne ale vremii de primăvară. Se spune că dacă de ziua Babei va fi timp frumos, atunci primăvara şi vara vor avea zile frumoase, iar de nu, urîte şi posomorîte. Dacă în cele nouă zile ale Babei va ninge şi va fi frig, atunci primăvara va fi friguroasă şi furtunoasă. Potrivit oamenilor satului, Dochia ne arată şi cum vor fi recoltele: dacă plouă de Mărţişor, anul va fi bogat. Se spune în popor că de Mărţişor flăcăii trebuie să îşi aleagă o zi a Babei ca să afle cum le va fi nevasta – urîtă sau frumoasă, după cum ziua Babei va fi senină sau mohorîtă.